Pe aceeași temă
Domnule Andrei Oişteanu, aţi abordat problema homosexualităţii (masculine şi feminine, înnăscute şi dobândite) în recenta dvs. carte Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură (Polirom, 2016). Avem acum în România o dezbatere în interiorul societăţii privind „familia tradiţională“. Va urma un referendum. Acum, în 2018, când pare-se am evoluat...
Suntem ultimii mari tradiționalişti şi ultraconservatori. Ne aliniem unor politici publice valabile în ţări precum Rusia şi Belarus. Sunt efectele negative ale unor istorice decalaje politice, culturale şi civice.
Să ne apărăm copiii, copilele.
Da, să ne ascundem femeile în „Peştera Muierilor“, că dau turcii (în paranteză fie spus, turcii căutau şi băieți, nu numai fete). E o atitudine defazată. Ăsta este, cred, termenul adecvat. O atitudine de secol XIX. În condițiile în care, dimpotrivă, în toată lumea libertățile în această privință sporesc, noi venim cu o tendință opusă, tradiţionalistă şi conservatoare.
Şi punitivă, pare-se, dat fiind că se modifică un articol din Constituție.
Dacă nu e chiar explicit, e implicit punitivă. Şi, în orice caz, discriminatorie.
„Îi îndemn pe oameni să boicoteze referendumul“
Care este contextul internaţional în această privinţă?
Ceea ce este mai sinistru este faptul că purtătorul de drapel al acestei manifestări este un partid, chipurile, social-democrat. Peste tot în lume social-democrația este protectoarea libertăților sexuale şi de orientare sexuală. Nu întâmplător mişcările social-democrate din Europa critică făţiş PSD român pentru acest tip de manifestare. Şi, de aici, întârzierea declanşării referendumului, a schimbării Constituției. De asemenea, PSD a amânat referendumul pentru „familia tradiţională“ ca să se apropie în timp de evenimentele electorale din 2019. Domnul Dragnea şi acoliţii săi nu abandonează acest proiect. Şi asta pentru că partidul contează pe un anume Volksgeist, pe un anume „spirit popular“. PSD va merge până la capăt, chiar dacă îşi va deteriora relațiile cu colegii social-democrați europeni. Relaţii care sunt oricum extrem de proaste. Mai ales din cauza cleptocrației şi a protejării penalilor, manifestări inacceptabile în mentalul social-democrat european. De aceea PSD-iştii sunt împotriva unui alt referendum, „Fără penali în funcţii publice“, o iniţiativă cetăţenească lăudabilă, preluată de Uniunea Salvaţi România.
Cât de social-democrată e social-democraţia românească?
Din punct de vedere doctrinar, PSD român este o formaţiune politică pretins social-democrată. El este de fapt un partid populist, naţionalist, xenofob, cleptocrat, iliberal, bisericos şi ortodoxist (nu întâmplător milioanele de semnături pentru „redefinirea familiei“ au fost strânse cu ajutorul preoţilor şi al BOR). Caracteristici complet străine social-democraţiei. Peste toate acestea se adaugă acum şi homofobia, atitudine anacronică în ceea ce priveşte libertățile privind orientarea sexuală. Îi îndemn pe oameni să nu se prezinte la vot şi să nu legitimeze prin cvorum acest referendum. Îi îndemn să boicoteze referendumul.
Iată că sexul creează şi astfel de monştri.
Da, somnul libertăţii sexuale naşte monştri. După părerea mea, este o mişcare foarte, foarte de dreapta, ca să mă exprim eufemistic. E o mişcare susţinută (dacă nu chiar iniţiată) de neolegionari. De altfel, în fiecare an când în Bucureşti se desfăşoară „Parada Gay“ (Gay Pride Parade), a comunităţii LGBT, se organizează de către Partidul Noua Dreaptă şi o manifestare homofobă paralelă, o contramanifestaţie. Oameni îmbrăcaţi în costume populare, ţinând în mâini icoane ortodoxe, poartă pancarte cu lozinci homofobe. Există în acest caz o întârziere şi o defazare comportamentală şi mentalitară în societatea românească.
Interviu adus la zi, realizat de EUGEN ISTODOR (HotNews.ro)
